Substantiv

• cunoștință, idee, părere, opinie greșită; ceea ce e greșit; greșeală.
• falsă reprezentare asupra unei situații de fapt ori asupra existenței unui act normativ.
• diferența dintre valoarea reală a unei mărimi și valoarea calculată a acestei mărimi.

Cuvinte compuse

• eroare juridică

Expresii

• A induce (pe cineva) în eroare = a înșela, a amăgi

Substantiv

• faptă, acțiune etc. care constituie o abatere (conștientă sau involuntară) de la adevăr, de la ceea ce este real, drept, normal, bun (și care poate atrage după sine un rău, o neplăcere).
• (concr.) ceea ce rezultă în urma unei astfel de fapte, acțiuni etc.

Sinonime

• 1: vină, păcat; cusur, defect, deficiență, imperfecțiune, insuficiență, meteahnă, neajuns, viciu
• 2: eroare, incorectitudine, inexactitate

Antonime

• corectitudine

Cuvinte derivate

• preagreși
• preagreșire
• preagreșit
• greș
• greși
• greșire
• greșit
• negreșit

Exemple

• Greșeli în vorbire.
• Greșeală de tipar.
• O greșeală de calcul.