Substantiv

• reacție chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice, sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe care le conține un dispozitiv de distrugere; explodare, detonație, fulminație.
• proces de descompunere a substanțelor explozive și de transformare a lor în alți compuși, mai simpli, însoțit de dezvoltare mare de căldură, lumină, zgomot și de efectuare de lucru mecanic într-un timp foarte scurt.
• (impr.) ardere a amestecului de combustibil și aer din cilindrul unui motor cu ardere internă.
• trecere bruscă a unui fenomen de la vechea lui calitate la una nouă, prin distrugerea calității vechi.
• (fig.) manifestare bruscă, izbucnire neașteptată și puternică, dar de scurtă durată, a unei acțiuni, a unui sentiment etc.
• (fon.) ieșire bruscă a aerului, în momentul rostirii unor sunete, după ce acesta a fost oprit de un obstacol (limbă, dinți, buze etc.).

Cuvinte compuse

• motor cu explozie
• explozie vulcanică

Substantiv

• fenomen opus exploziei, care constă în pătrunderea rapidă a aerului într-un spațiu închis, fără aer, când pereții acestuia sunt distruși.
• (lingv.) prima fază a articulării unei consoane oclusive, care constă în închiderea totală a organului fonator.