Substantiv- (în superstiții) ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă.
- (fig.) ceea ce are o existență incertă, fictivă, ceea ce (nici) nu există în realitate.
Sinonime- 1: apariție, arătare, duh, fantasmă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare
- 2: plăsmuire
| Substantiv- factor ideal al existenței (opus materiei); conștiință, gândire; (p.ext.) minte, rațiune, intelect.
- inteligență, deșteptăciune, istețime; capacitate de imaginație, fantezie.
- (în filozofia idealistă și în concepțiile mistico-religioase) element considerat ca factor de bază al universului, opus materiei, identificat cu divinitatea sau cu spiritul.
- (în concepțiile religioase) ființă imaterială, supranaturală, duh; (în superstiții) stafie, strigoi, fantomă.
- persoană considerată sub raportul capacității sale intelectuale sau din punctul de vedere al însușirilor morale, de caracter etc.
- (la pl.) societatea în întregul ei, oamenii considerați ca purtători ai unor idei, ai unor preocupări intelectuale; opinie publică.
- mod, fel de a gândi, de a se manifesta; părere, concepție împărtășită de un grup de oameni, de o colectivitate.
- caracter specific, trăsătură caracteristică a ceva.
- sensul real a ceva.
- înclinare, pornire, tendință care determină felul de a fi, de a gândi, de a se manifesta al cuiva.
- glumă, anecdotă, banc.
- semn grafic în scrierea greacă, care, adăugat unui sunet, arată cum se pronunță sunetul respectiv din punctul de vedere al aspirației.
Cuvinte compuse- spirit universal, spirit enciclopedic
Expresii- (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu minte ageră, inteligent; (om) spiritual, cu umor
|
Comentarii: