Substantiv

• (bot.) (Phaseolus vulgaris) plantă erbacee anuală din familia leguminoaselor, cu frunzele compuse din trei foliole mari, păroase, cu flori albe, albe-verzui, roz sau roșii, cultivată pentru păstăile și pentru semințele sale, folosite în alimentație.
• (p.ext.) păstaia fasolei, de culoare verde sau galbenă; fiecare dintre boabele care se află în interiorul acestei păstăi.
• (gastr.) mâncare preparată din păstăile (cu boabe) sau din boabele de fasole.

Sinonime

• 1-2: (bot.) (Transilv., Maram. și Ban.) mazăre

Cuvinte derivate

• fasoli
• fasolică
• fasolire
• fasoliște
• fasolit

Cuvinte compuse

• fasole făcăluite
• fasole-japoneză
• fasole-soia
• fasolea-cioarei

Cuvinte apropiate

• fasoleală

Substantiv

• (bot.) (Cicer arietinum) plantă din familia leguminoaselor, cu frunze compuse, flori liliachii sau albe și fructe păstăi, care conțin semințe de formă sferică neregulată.
• (p.ext.) semințele comestibile ale acestei plante.

Sinonime

• 1-2: (bot.) măzăriche, (pop.) mazăre-turcească, (înv.) cece

Cuvinte derivate

• năutiu