Substantiv

• deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în deschizătura amintită; ansamblu format de această deschizătură, împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele.
• loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană.
• (auto) deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape; prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt sau se elimină gazele arse.
• (fig.) (fam.) oră liberă intercalată între două ore de curs în programul zilnic al unui profesor sau al unui student.

Sinonime

• 1: geam, fantă
• 3: (pl.) lumini

Cuvinte derivate

• ferestruică, ferestruie, ferestrică

Cuvinte compuse

• fereastră de baleiaj
• fereastră de evacuare
• fereastră oarbă
• rândunică-de-fereastră

Cuvinte apropiate

• cameră
• podea
• plafon
• tavan
• ușă

Expresii

• A arunca banii pe fereastră = a cheltui în mod exagerat, a fi risipitor

Exemple

• Se uită pe fereastră.

Substantiv

• placă de sticlă care se fixează în pervazurile (ori cercevelele) ferestrelor sau ale ușilor și care permite să străbată lumina în interiorul unei încăperi.
• bucată de sticlă care se fixează în rama ceasornicelor, a ochelarilor etc.
• (p. gener.) fereastră.

Sinonime

• 1, 3: fereastră
• 2: sticlă

Cuvinte derivate

• geamgiu
• geamlâc

Exemple

• O verandă cu geamuri.