Substantiv

• (chim., defectiv de plural) element chimic, metal greu, de culoare cenușie, maleabil, ductil, cu proprietăți feromagnetice, care, aliat cu carbonul sau cu alte elemente, se folosește pe scară largă în industrie, cu numărul atomic 26 și simbolul Fe.
• (defectiv de plural) mineral care conține fier.
• (în limbajul curent) oțel cu un conținut redus de carbon.
• (p.ext.) numele mai multor unelte, instrumente, arme etc. sau părți ale lor făcute din oțel ori din fontă.
• (la pl.) lanțuri cu care sunt legați deținuții.

Cuvinte derivate

• fierar
• fierărie
• fierărit
• fierăriță
• fierătaie
• înfierat

Cuvinte compuse

• fier de călcat
• fier de frizat
• fier de lance
• fier de plug

Cuvinte apropiate

• ferat
• ferată
• feromagnetic
• feruginos

Paronime

• fierăstrău

Substantiv

• aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
• (la pl.) diverse sorturi de oțel; (p.ext.) obiecte fabricate din acest aliaj.
• (rar; la pl.) ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.
• (înv.; la pl.) mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
• (p.ext.) armă.

Cuvinte derivate

• oțelar
• oțeli
• oțeliu
• oțelărie

Expresii

• A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire