Substantiv- imagine plastică a unei ființe sau a unui obiect, redată prin desen, pictură, sculptură etc.
- înfățișare a feței, a obrazului cuiva; chip, față, obraz.
- (la jocul de cărți) carte care reprezintă diverse personaje (valet, damă etc.).
- (la șah) fiecare dintre piesele de joc, având forme caracteristice.
- grămadă de nisip, de pietriș etc., care a fost clădită în formă de corp geometric regulat, pentru a i se putea calcula mai ușor volumul.
- persoană; (în special) persoană purtătoare a unor caractere individuale sau sociale proprii; tip, personalitate.
- poziție sau ansamblu de poziții și de mișcări la dans, la balet, la scrimă, la patinaj etc.
Cuvinte compuse- figură geometrică
- figură de stil, figură poetică
- figură etimologică
- figuri silogistice
Expresii- A face figură bună (sau rea) = a face o impresie bună (sau rea) celor din jur
- (fam.) A face (cuiva) figura = a face (cuiva) o farsă sau o surpriză neplăcută
- A face figură de... = a avea aerul de..., a fi considerat (sau a ține să fie considerat) drept..
| Adjectiv- referitor la metoda de a reprezenta prin desen (linii, puncte, figuri etc.) o mărime, variația unei mărimi sau raportul dintre două sau mai multe mărimi variabile; care aparține acestei metode.
- care ține de sau privitor la felul în care se realizează o tipăritură.
Substantiv- reprezentare prin desen a unei mărimi, a variației unei mărimi sau a raportului dintre două sau mai multe mărimi variabile; reprezentare prin linii, figuri geometrice, hărți etc. a unor date din diverse domenii de activitate.
|
Comentarii: