Substantiv

• bandă flexibilă de celuloid, transparentă și subțire, acoperită cu un strat de material sensibil la acțiunea luminii, pe care se formează o imagine fotografică și care se folosește în fotografie, în radiografie etc.
• (cin.) peliculă lungă pe care sunt înregistrate pe cale fotografică și în momente succesive imagini statice sau în mișcare, precum și sunete, pentru a fi apoi proiectate pe un ecran.
• gen de artă constând din realizarea și proiectarea pe un ecran cinematografic a unui film; creație cinematografică.
• strat subțire dintr-un material lichid, solid sau gazos, întins pe suprafața unui obiect solid sau lichid; peliculă.
• (fig.) desfășurare, prezentare.

Substantiv

• clădire sau loc special amenajat în vederea reprezentării de spectacole; (p.ext.) instituție de cultură care organizează spectacole.
• spectacol, reprezentație dramatică.
• (fam.) discuție aprinsă între mai mulți, ceartă care atrage pe curioși.
• arta de a prezenta în fața unui public un spectacol, o piesă.
• profesiunea de actor, de regizor.
• literatură dramatică; culegere de piese.
• ansamblul operelor dramatice care prezintă caractere comune sau au o origine comună.
• loc unde se petrece un eveniment, unde are loc o acțiune.

Cuvinte derivate

• teatrologie

Cuvinte compuse

• teatru de operații, teatru de război

Expresii

• A face (sau a juca) teatru = a se preface