Substantiv

• crăpătură îngustă, plesnitură la suprafața sau în interiorul unui corp solid (metal, beton, aliaj, piatră, os etc.).

Substantiv

• (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
• ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
• (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Sinonime

• ruptură în scoarță: falie

Exemple

• Pacientul are o fractură de femur drept.