Adjectiv

• care plutește, plutitor.
• (despre oameni) care este stabilit temporar în mod legal într-o localitate.

Substantiv

• schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare.
• înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva.
• prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală).
• (spec.) (biol.) apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar.
• (spec.) (fon.) transformare sistematică a unei serii de sunete în altele.
• (jur.) transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta.

Cuvinte compuse

• mutație consonantică, mutația consoanelor