Substantiv

• cea mai mică unitate sonoră a limbii, care are funcțiunea de a diferenția cuvintele între ele, precum și formele gramaticale ale aceluiași cuvânt.
• (în trecut) sunet.

Substantiv

• vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche.
• vibrație muzicală.
• anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal.
• răsunet; ecou.
• vâlvă, gălăgie.
• (lingv.) element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație.

Sinonime

• bubuire, son, notă, zgomot, foșnet

Antonime

• liniște, tăcere, silențiu

Cuvinte derivate

• hipersunet
• infrasunet
• ultrasunet

Cuvinte compuse

• sunet asociat
• sunet complex
• sunet reverberat
• sunet vobulat