Substantiv

• ramură a lingvisticii care studiază producerea, transmiterea, audiția și evoluția sunetelor limbajului articulat.

Cuvinte compuse

• fonetică generală
• fonetică descriptivă, fonetică statică
• fonetică istorică, fonetică evolutivă
• fonetică experimentală, fonetică instrumentală
• fonetică sintactică
• fonetică funcțională

Substantiv

• ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională.
• (înv.) fonetică.