Substantiv

• (uneori urmat de determinarea „ordinară”) simbol sau număr care reprezintă raportul a două numere întregi.
• raport a două expresii matematice.

Cuvinte compuse

• fracție zecimală

Substantiv

• legătură între două sau mai multe persoane, obiecte, fenomene, noțiuni pe care gândirea omenească o poate constata și stabili; relație.
• (mai ales la pl.) contact, legătură între mai multe persoane, instituții etc.; relație.
• (mat.) câtul dintre două mărimi de același fel, exprimate în aceleași unități.
• relație (numerică) între două valori.

Cuvinte compuse

• raport gramatical

Substantiv

• comunicare scrisă sau orală făcută de cineva în fața unei adunări, a unei autorități etc., cuprinzând o relatare (oficială) asupra unei activități personale sau colective; textul acestei comunicări.
• scurtă prezentare orală asupra situației trupei făcută de un militar în fața superiorului său; ora, momentul când se face această prezentare.

Cuvinte derivate

• coraport

Cuvinte compuse

• casă de raport, imobil de raport

Expresii

• În raport cu... = față de..., în comparație cu..
• Sub raportul (sau sub acest raport, sub diverse raporturi, sub toate raporturile) = din acest punct de vedere (sau din diverse puncte, din toate punctele de vedere, sub toate aspectele)
• A se prezenta (sau a ieși, a fi scos) la raport = a se prezenta (sau a fi chemat) în fața unui superior pentru a-și susține o doleanță sau a răspunde pentru o greșeală săvârșită