Substantiv

• (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
• ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
• (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Sinonime

• ruptură în scoarță: falie

Exemple

• Pacientul are o fractură de femur drept.

Substantiv

• deplasare a extremităților osoase ale unei articulații din poziția obișnuită, însoțită de pierderea mișcărilor normale; scrântitură, luxare.