Substantiv

• (med.) leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru.
• ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale.
• (tehn.) suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect.

Sinonime

• ruptură în scoarță: falie

Exemple

• Pacientul are o fractură de femur drept.

Substantiv

• faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, (fig.) a relațiilor, a colaborării dintre oameni.
• loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură.
• locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie.
• bucată ruptă din ceva.
• zdreanță, cârpă.

Cuvinte derivate

• rupturi

Cuvinte compuse

• ruptură de pantă