Substantiv

• fenomen atmosferic care constă într-o descărcare electrică luminoasă produsă între doi nori sau în interiorul unui nor.

Sinonime

• (met.) (rar) străfulgerare, (pop.) scăpărare, scăpărat, (reg.) sfulger, (înv. și pop. fig.) săgeată

Cuvinte derivate

• fulgera
• fulgerare
• fulgerat
• fulgerător
• fulgerătură
• fulgerește
• sfulgera
• sfulgerare
• sfulgerat
• străfulgera
• străfulgerare
• străfulgerat

Cuvinte compuse

• fulger electronic
• fulger globular
• ședință fulger sau miting fulger
• telegramă fulger

Cuvinte apropiate

• ploaie
• tunet

Exemple

• Un fulger apare pe cer, va ploua.

Verb

• forma de persoana a I-a singular la prezent pentru fulgera.
• forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru fulgera.

Substantiv

• zgomot puternic care însoțește o descărcare electrică atmosferică (fulger sau trăsnet).
• (rar) trăsnet.
• (fig.) zgomot puternic, răsunător.

Sinonime

• (reg.) durăt, (înv.) tun

Cuvinte derivate

• tun
• tuna
• tunare
• tunat
• tunător

Cuvinte apropiate

• fulger

Exemple

• Ploaie cu tunete și trăsnete.
• Tunet de voci.
• Tunet de aplauze.