Substantiv

• totalitatea bunurilor care constituie averea (imobilă a) unui locuitor, îndeosebi a unui țăran (și a familiei sale); casă.
• unitate formată dintr-o locuință și din persoanele (înrudite) care o locuiesc, trăind în comun; persoanele (înrudite) care locuiesc împreună, având buget comun și valorificând în comun bunurile dobândite prin munca lor.
• activitate casnică (a gospodinei); menaj.
• (ieșit din uz) unitate de producție agricolă, de prestări de servicii etc. (de stat, cooperatistă sau particulară).
• conducere, administrare a unui bun, a unei instituții (publice) etc.; instituție sau ansamblu de instituții care asigură această conducere, administrare.

Cuvinte derivate

• gospodărioară

Exemple

• Gospodărie comunală.

Substantiv

• loc, casă, construcție în care locuiește sau poate locui cineva; domiciliu.

Sinonime

• adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, sălaș, (reg.) sălașnă, (Transilv., Ban și Bucov.) cortel, (înv.) locaș, mutare, mutat, odaie, sat, sălășluință, sălășluire, ședere, șezământ, șezut, (fig.) bârlog, cuib, culcuș

Cuvinte derivate

• dezlocui
• dezlocuire
• loc
• locui
• locuibil
• locuire
• locuit
• locuitor
• nelocuibil

Cuvinte apropiate

• disloca
• dislocare
• local
• locație, locațiune

Exemple

• Unde își are el locuința?