Substantiv

• (bot.) (Triticum) gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu rădăcina adâncă, cu frunzele lanceolate, cu inflorescența în formă de spic, din ale căror boabe se face făină.
• (bot.) plantă care face parte din acest gen.
• (p.ext.) sămânța acestei plante.
• (adesea la pl.) semănătură, lan, holdă de grâu sau, (p.gener.), de cereale.
• (la pl.) cereale sub formă de boabe.

Cuvinte derivate

• grânar
• grâne
• grânețe
• grângoașă
• grâuleț, grâușor
• grăuncior
• grăunte
• grăunțos

Cuvinte compuse

• floarea-grâului
• germeni de grâu
• grâu moale
• grâu-negru
• grâu tare
• grâul-cucului
• grâul-potârnichii
• grâul-prepeliței, grâul-prepelițelor

Cuvinte apropiate

• alac
• hrișcă
• mei
• orez
• orz
• ovăz
• porumb
• secară
• sorg
• triticală

Substantiv

• (bot.) (Hordeum) gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale; plantă care face parte din acest gen.
• (p. restr.) boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului.

Cuvinte derivate

• orzar
• orzaștin
• orzatic
• orzărie
• orzesc
• orzișor
• orziște
• orzoaică
• orzoaie
• orzuleț

Expresii

• A strica orzul pe gâște = a dărui lucruri deosebite cuiva care nu știe să le prețuiască

Substantiv

• specii de orz.
• semănătură, lan de orz.

Sinonime

• 2: orzărie