Substantiv

• apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.
• corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva).
• (fig.) senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște.
• bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire).
• bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism.
• halteră.
• obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; (p.ext.) probă sportivă în care se aruncă acest obiect.
• dificultate, piedică în realizarea unui lucru.
• (fam.) influență, trecere, putere.
• putere de convingere; valoare documentară.
• gravitate; asprime.

Cuvinte derivate

• contragreutate

Cuvinte compuse

• greutate specifică
• centru de greutate
• greutate atomică
• greutate moleculară

Expresii

• A i se lua (sau a-i cădea) (cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă

Exemple

• Greutatea unei pedepse.

Substantiv

• mulțime compactă de oameni, considerată ca o unitate; grupare mare de oameni cu anumite caractere comune; cercuri largi ale populației.
• îngrămădire de elemente (de aceeași natură ori diferite) care alcătuiesc împreună un singur corp; (totalitatea unui) corp format printr-o asemenea îngrămădire de elemente.
• cantitate mare din ceva (în raport cu restul ansamblului).
• corp solid, compact; bloc.
• (fiz.) cantitatea de materie a unui corp considerată ca o mărime caracteristică (în raport cu volumul).
• (jur.) totalitate a creditelor sau datoriilor unui falit; fond bănesc al unei succesiuni sau al unei întreprinderi lucrative.

Cuvinte derivate

• mescioară
• mesean
• mesișoară

Cuvinte compuse

• cântec de masă, cântec de mase
• masă verde
• mase plastice
• masă de aer
• masa vocabularului
• masă atomică
• masă moleculară
• masă specifică

Substantiv

• mobilă formată dintr-o placă dreptunghiulară, pătrată sau rotundă, sprijinită pe unul sau mai multe picioare și pe care se mănâncă, se scrie etc.
• (cu sens colectiv) persoanele care stau în jurul aceleiași mese și mănâncă; mesenii.
• ceea ce se mănâncă; mâncare, bucate; (p.ext.) prânz, cină; ospăț, banchet.
• nume dat mai multor obiecte sau părți de obiecte care seamană cu o masă și se folosesc în diverse scopuri practice.

Cuvinte derivate

• măsai
• măsar
• măsoi
• măsuță
• măsăriță

Cuvinte compuse

• masă verde
• masă rotundă
• sală de mese
• masă caldă
• înainte de masă
• după masă
• masă de operație
• masa-raiului

Expresii

• Capul (sau fruntea) mesei = locul de cinste ocupat de unul dintre comeseni
• A pune (sau a întinde, a așterne) masa = a aranja, a pregăti și a pune pe masă toate cele necesare pentru a servi mâncarea
• A strânge masa = a aduna de pe masă mâncările rămase și farfuriile, tacâmurile etc. cu care s-a mâncat
• A nu avea ce pune pe masă = a nu avea cu ce trăi, a fi sărac
• Pune-te (sau întinde-te) masă, scoală-te (sau ridică-te) masă = a) se spune despre cei care duc o viață plină de desfătări, care trăiesc fără griji, care așteaptă totul de-a gata; b) se spune când ești obligat să servești mereu de mâncare
• A întinde masă mare sau a ține masă întinsă = a primi invitați mulți, a oferi ospețe, banchete; p.ext. a se ține de petreceri
• A pune (pe cineva) la masă cu tine = a trata (pe cineva) ca pe un prieten apropiat
• A lua masa sau a sta (ori a ședea) la masă = a mânca de prânz sau de cină
• A avea casă și masă = a avea ce-i trebuie pentru a trăi
• A-i fi (cuiva) casa casă și masa masă = a duce o viață ordonată, fără necazuri