Substantiv

• apăsare pe care o exercită un corp asupra unei suprafețe (orizontale) pe care se sprijină; însușirea unui corp de a fi greu; forță care se exercită asupra unui corp sau cu care un corp este atras de pământ; greime.
• corp, obiect etc. având o masă (relativ) mare (și cărat de cineva sau de ceva).
• (fig.) senzație de apăsare (fiziologică sau morală), de oboseală, de neliniște.
• bucată de metal de formă caracteristică și cu masa etalonată, care servește la stabilirea masei ori greutății altor corpuri (prin cântărire).
• bucată de metal sau de alt material, care îndeplinește anumite funcții într-un mecanism.
• halteră.
• obiect metalic de formă sferică, folosit la probele atletice de aruncări; (p.ext.) probă sportivă în care se aruncă acest obiect.
• dificultate, piedică în realizarea unui lucru.
• (fam.) influență, trecere, putere.
• putere de convingere; valoare documentară.
• gravitate; asprime.

Cuvinte derivate

• contragreutate

Cuvinte compuse

• greutate specifică
• centru de greutate
• greutate atomică
• greutate moleculară

Expresii

• A i se lua (sau a-i cădea) (cuiva) o greutate de pe inimă = a scăpa de o mare grijă

Exemple

• Greutatea unei pedepse.

Substantiv

• distanță de la nivelul pământului (sau de la un nivel orizontal) până la un punct situat deasupra lui; dimensiune a unui lucru sau a unei ființe, măsurată de la bază până la partea cea mai ridicată.
• (mat.) perpendiculară dusă din vârful anumitor corpuri sau figuri geometrice pe bază.
• punct ridicat deasupra nivelului pământului; (p.ext.) (la pl.) cer.
• vârf, culme, înălțătură.
• numărul de vibrații pe secundă ale unui sunet.
• calitate a unei voci, a unui instrument etc. de a cânta note înalte.
• (fig.) stare de superioritate intelectuală, morală etc.
• grad, rang (înalt); (p.ext.) prețuire.
• (înv.; urmat de un pronume posesiv) termen de adresare către o persoană cu funcție importantă.

Cuvinte derivate

• semiînălțime

Expresii

• A fi la înălțimea cerută (sau dorită, așteptată etc.) = a se prezenta așa cum cere situația