Substantiv

• ansamblu de obiecte, de animale sau de plante asemănătoare, aflate laolaltă.
• ansamblu de obiecte, de piese etc. de același fel, reunite pe baza caracteristicilor funcționale și alcătuind un tot.
• ansamblu de persoane reunite (în mod stabil sau temporar) pe baza unei comunități de interese, de concepții etc.; grupă, colectiv.
• (spec.) fracțiune politică; grupare formată din reprezentanții unui partid sau ai unui curent politic.
• (mat.) mulțime de elemente în care fiecărei perechi de elemente îi corespunde un element din aceeași mulțime, în care este adevărată asociativitatea oricare ar fi elementele mulțimii, în care există un element neutru și un element opus legii de compunere a mulțimii.

Cuvinte derivate

• grupuleț
• grupușor
• microgrup

Cuvinte compuse

• grup sanitar

Expresii

• Grupuri-grupuri = (în) mai multe cete sau grămezi

Exemple

• Grup electrogen.

Substantiv

• colectiv restrâns de oameni, subordonat unei forme organizatorice mai largi.
• unitate administrativă dintr-o întreprindere sau dintr-o instituție, bazată pe specializare, pe diviziunea muncii.
• cea mai mică subunitate militară de instrucție și de luptă.
• (rar) grup.
• subdiviziune (în științe) care cuprinde elemente cu trăsături comune.
• (spec.) fiecare dintre subîmpărțirile care rezultă din așezarea elementelor chimice în sistemul periodic, grupând elementele cu proprietăți înrudite.

Cuvinte derivate

• subgrupă

Cuvinte compuse

• grupă sangvină