Substantiv

• (zool.) (Cricetinae, mai ales Cricetus ericetus) mamifer din familia rozătoarelor, de talia unui șobolan, cu blana de diferite culori.
• (p.restr.) blana acestui animal.

Sinonime

• 1: (zool.) hârciog

Cuvinte compuse

• hamster dobrogean
• hamster românesc

Substantiv

• (zool.) (Mus, mai ales Mus musculus) animal mic din ordinul rozătoarelor, de culoare cenușiu-închis, cu botul ascuțit și cu coada lungă și subțire.

Sinonime

• 1: (zool.) (reg.) paruș, șoacăț

Cuvinte derivate

• șorecie
• șoreciu
• șoriceasă
• șoricel
• șoricesc
• șoricește
• șoricime
• șoricioaică
• șoricuț
• șoricaș

Cuvinte compuse

• șoarece-alunar
• șoarece-bălțat
• șoarece-chior
• șoarece-de-apă
• șoarece de bibliotecă
• șoarece de birou
• șoarece-de-câmp
• șoarece-de-mare
• șoarece-de-pădure
• urechea-șoarecelui

Cuvinte apropiate

• șoricar
• șoricări
• șoricărime
• șoricărie
• șoricărire
• șoricărit

Expresii

• (A nu scăpa) nici în gaură (sau nici în bortă) de șoarece = (a nu se putea salva) nici în cea mai ferită ascunzătoare
• A se juca (cu cineva) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = a-și bate joc de cineva, ținându-l într-o situație incertă
• A trăi (sau a se iubi, a se avea) ca mâța (sau ca pisica) cu șoarecele = se spune despre două persoane care nu se pot suferi, care se ceartă întruna
• I-au mas șoarecii în pântece (sau burtă) = se spune despre un om foarte flămând
• În gaură (sau în bortă) de șoarece = în cea mai ferită, mai dosnică ascunzătoare, în gaură de șarpe