Substantiv

• faptul de a (se) hotărî; fermitate în conduită, în atitudinea cuiva; ceea ce hotărăște cineva; decizie.
• dispoziție a unei autorități.
• sentință judecătorească.
• act adoptat de organele de conducere ale unor organizații, partide etc. în urma unor dezbateri și a aprobării date de majoritatea membrilor prezenți.

Cuvinte derivate

• nehotărâre

Substantiv

• hotărâre, decizie a unui tribunal, pronunțată în primă instanță.
• hotărâre a unei comisii de arbitraj.
• (fig.) stigmatizare, oprobriu, blam.
• maximă, aforism, adagiu.
• deviză.