Substantiv

• apă stătătoare adunată într-o adâncitură naturală sau artificială, stăvilită de un dig și folosită în diferite scopuri (pentru creșterea peștelui, pentru irigație etc.).

Sinonime

• heleșteu.

Substantiv

• întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu.
• (fig.) cantitate mare de apă sau de alt lichid.

Sinonime

• 1: (geogr.) (pop.) tău, baltă

Cuvinte derivate

• lăcărie, lăcăraie
• lăcoviște, lacoviște

Cuvinte compuse

• castan de lac
• lac de acumulare
• trifoi de lac
• usturoi de lac

Cuvinte apropiate

• apă
• fluviu
• mare
• ocean
• râu

Expresii

• A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău

Exemple

• Lac de munte.

Substantiv

• preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut.
• piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac.

Sinonime

• 1: vernis, (înv.) vernichiu

Cuvinte derivate

• lăcui
• lăcuire
• lăcuit
• lăcuitor

Exemple

• Lac pentru mobilă.