Substantiv

• imagine pictată sau, mai rar, sculptată, care reprezintă diferite divinități sau scene cu temă religioasă și care servește ca obiect de cult.
• (p. ext.) (înv.) tablou, desen, ilustrație.
• (fig.) imagine, chip.

Sinonime

• 1: (bis.) (înv.) semn

Cuvinte derivate

• iconar
• iconiță
• iconuță

Cuvinte compuse

• poală de icoană

Cuvinte apropiate

• icon
• iconic
• iconicitate
• icono-
• iconoborenie
• iconoboreț
• iconoclasm
• iconoclast
• iconoclastic
• iconoclastie
• iconodul, iconodulă
• iconodulie
• iconograf, iconografă
• iconografic
• iconografie
• iconolatrie
• iconolatru
• iconolog
• iconologic
• iconologie
• iconom
• iconomah
• iconomahie
• iconometrie
• iconometru
• iconomie
• iconoscop
• iconostas
• iconostrof
• iconotecă
• iconotip

Expresii

• Ca o icoană = deosebit de frumos
• A pune la icoane = a păstra cu sfințenie

Exemple

• O icoană reprezentând divinitatea.

Substantiv

• divinitate păgână; (concr.) chip, figură, statuie reprezentând o asemenea divinitate și constituind, în religiile politeiste, obiecte de cult religios.
• (fig.) ființă sau lucru care reprezintă obiectul unui cult sau al unei mari iubiri.

Cuvinte derivate

• idolaș
• idoliță