Substantiv

• (zool.) (Leporidae, mai ales Lepus europaeus) gen de mamifere din ordinul rozătoarelor, cu urechile lungi, cu doi dinți incisivi suplimentari pe falca superioară, cu picioarele dinapoi mai lungi decât cele dinainte și cu coada foarte scurtă.
• (p.restr.) animal din acest gen, vânat pentru carnea și blana lui.

Sinonime

• 1: (zool.) (reg.) șoșoi, (glumeț) urecheat

Cuvinte derivate

• iepuran
• iepurar
• iepuraș
• iepurel
• Iepurele
• iepuresc
• iepurește
• iepurime
• iepuroaică
• iepuroi

Cuvinte compuse

• brânza-iepurelui
• iarba-iepurelui
• iepure-de-casă
• iepure-de-câmp
• iepure-de-vizuină
• lăptuca-iepurilor
• măcrișul-iepurelui
• umbra-iepurelui
• urechea-iepurelui

Cuvinte apropiate

• cuniculicultor
• cuniculicultură
• lago-
• lagomorfe
• lagostom

Expresii

• A alerga (sau a fugi) ca un iepure = a alerga (sau a fugi) foarte repede; a fi iute de picior
• (A fi) fricos ca iepurele = (a fi) foarte fricos
• A împușca (sau a prinde) doi iepuri deodată = a înfăptui (cu succes) două acțiuni deodată
• A nu ști de unde sare iepurele = a nu ști de unde poate apărea o șansă (în realizarea unui lucru, în rezolvarea unei probleme etc.)
• Câți iepuri la biserică = nimeni
• Cine aleargă după doi iepuri nu prinde nici unul = cel care încearcă să facă concomitent două lucruri nu reușește să facă nici unul
• Nu știi de unde sare iepurele = nu poți să știi de unde îți vine soluționarea unei probleme

Substantiv

• femela iepurelui.