Substantiv

• rezistență a organismului față de acțiunea microbilor patogeni sau a produșilor toxici ai acestora.
• (în societatea medievală) privilegiu acordat sau recunoscut la cerere, printr-un act al monarhului, stăpânilor de pământ de a judeca, de a strânge impozite, de a ridica la oaste etc. pe domeniile lor, fără amestecul reprezentanților puterii centrale.
• ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii de persoane.

Cuvinte derivate

• autoimunitate
• paraimunitate

Cuvinte compuse

• imunitate parlamentară
• imunitate diplomatică

Substantiv

• forma de plural nearticulat pentru vaccin.