Substantiv

• situație a unui stat sau a unui popor care se bucură de suveranitate națională; stare de neatârnare și drept de a rezolva liber (cu respectarea drepturilor altor state și a principiilor dreptului internațional) problemele sale interne și externe, fără amestec din afară.
• situație a unei persoane care judecă lucrurile și acționează în mod independent, neinfluențată de alții.

Sinonime

• 1-2: libertate, neatârnare, suveranitate, (înv. și pop.) slobozenie, (înv. și reg.) slobozie, (înv.) nedependență, volnicie; autocefalie

Antonime

• atârnare, dependență

Cuvinte derivate

• independent

Cuvinte apropiate

• dependent

Exemple

• Independența unui stat.

Substantiv

• calitatea de a fi suveran, de a dispune liber de soarta sa; independență; putere supremă.

Cuvinte compuse

• suveranitate națională
• suveranitate de stat