Substantiv

• cerc mic de metal (prețios, cu pietre scumpe) care se poartă ca podoabă pe deget.
• obiect în formă de cerc, având diverse întrebuințări practice; verigă, belciug.
• (la pl.) aparat de gimnastică format din două cercuri atârnate fiecare de câte o frânghie la o anumită distanță de pământ și la care gimnastul execută exerciții ținându-se de ele; (p.ext.) probă sportivă care se execută la acest aparat.
• arteră de circulație, cu traseu circular sau poligonal, care înconjură o localitate și leagă capetele șoselelor exterioare care conduc la această localitate.
• (la pl.) zone inelare concentrice care se observă într-o secțiune transversală făcută în tulpina sau rădăcina plantelor lemnoase și care indică vârsta acestora și creșterea lor în grosime.
• striuri concentrice pe solzii, operculele și alte formații osoase ale peștilor, care permit evaluarea vârstei acestora.
• fiecare dintre segmentele din care este alcătuit corpul unor viermi.

Cuvinte derivate

• inelaj
• inelar
• inelat
• ineluș

Cuvinte compuse

• inel de logodnă
• inelul lui Saturn

Expresii

• Tras (ca) prin (tr-un) inel = cu talia subțire; zvelt

Substantiv

• inel de metal (prețios, fără pietre) purtat ca simbol al legăturii dintre logodnici sau soți.