Substantiv

• curățenie sufletească, nevinovăție; candoare.
• (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță.

Substantiv

• însușirea de a fi naiv; comportare de om naiv; simplitate; nevinovăție, ingenuitate, candoare.
• (peior.) lipsă de maturitate în judecată și în comportare; p. ext. vorbă, faptă, atitudine de om naiv.

Sinonime

• 1: credulitate, ingenuitate
• 2: (rar) puerilitate, copilărie

Cuvinte derivate

• naiv

Exemple

• Naivitatea picturii lui.
• A spune naivități.