Substantiv

• metal, aliaj cu proprietăți inoxidabile; (p.ext.) obiect din acest material.

Substantiv

• aliaj de fier cu carbon (și cu alte elemente), întrebuințat pentru rezistența, duritatea, tenacitatea și elasticitatea lui.
• (la pl.) diverse sorturi de oțel; (p.ext.) obiecte fabricate din acest aliaj.
• (rar; la pl.) ținte, cuișoare cu capul lat și strălucitor.
• (înv.; la pl.) mecanism de declanșare la puștile și pistoalele de tip vechi, alcătuit din cocoș, cremene și amnar.
• (p.ext.) armă.

Cuvinte derivate

• oțelar
• oțeli
• oțeliu
• oțelărie

Expresii

• A fi iute (sau slab) de oțele = a fi iute (sau slab) din fire