Adjectiv

• care aparține intelectului, care se referă la activitatea minții, la intelect.

Sinonime

• cerebral, mintal, rațional, spiritual

Cuvinte derivate

• intelectualicește

Substantiv

• persoană care posedă o pregătire de specialitate temeinică și lucrează în domeniul artei, al științei, tehnicii etc.; persoană care aparține intelectualității.

Cuvinte derivate

• intelectuală

Adjectiv

• înzestrat cu inteligență; deștept, ager la minte, pătrunzător.
• care denotă inteligență.

Sinonime

• 1: ager, deștept, dibaci, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hâtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz
• 2: spiritual, chibzuit, cuminte, deștept, înțelept

Antonime

• mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, netot, obtuz, prost, redus, tâmp, tont

Cuvinte derivate

• inteligență
• neinteligent

Cuvinte apropiate

• intelect
• intelectual
• intelectualitate

Exemple

• O minte inteligentă.
• O faptă inteligentă.