Substantiv

• întindere mai mare de apă stătătoare, închisă între maluri, uneori cu scurgere la mare sau la un râu.
• (fig.) cantitate mare de apă sau de alt lichid.

Sinonime

• 1: (geogr.) (pop.) tău, baltă

Cuvinte derivate

• lăcărie, lăcăraie
• lăcoviște, lacoviște

Cuvinte compuse

• castan de lac
• lac de acumulare
• trifoi de lac
• usturoi de lac

Cuvinte apropiate

• apă
• fluviu
• mare
• ocean
• râu

Expresii

• A sări (sau a cădea, a da etc.) din lac în puț = a da de un rău mai mare, încercând să scape de un alt rău

Exemple

• Lac de munte.

Substantiv

• preparat lichid obținut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor rășini, uleiuri sau a altor substanțe și care, întins pe suprafața unui obiect, formează în urma evaporării solventului o pojghiță solidă, dură, care ferește obiectul de influența aerului și a umezelii, dându-i totodată un aspect plăcut.
• piele (sau imitație de piele) cu fața netedă, lucioasă, acoperită cu un strat de lac.

Sinonime

• 1: vernis, (înv.) vernichiu

Cuvinte derivate

• lăcui
• lăcuire
• lăcuit
• lăcuitor

Exemple

• Lac pentru mobilă.

Adjectiv

• (indică dimensiunea) care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
• (adverbial)
• (despre suprafețe) întins, vast.
• înalt.
• lung.
• încăpător, spațios, voluminos.
• lat; adânc.
• (indică cantitatea) care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros.
• (despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) cu debit sporit, umflat.
• (despre numere sau, p.ext., despre valori care se pot exprima numeric) care este în cantitate însemnată, ridicat.
• (despre prețuri) ridicat.
• (despre colectivități) numeros.
• (arată rezultatul dezvoltării ființelor) care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
• (de obicei la comparativ sau la superlativ relativ) mai (sau cel mai) în vârstă.
• (indică durata; despre unități de timp) de lungă durată, îndelung, lung.
• (indică intensitatea) (despre surse de lumină și căldură) puternic, intens.
• (despre sunete, voce, zgomote) puternic, ridicat.
• (despre fenomene atmosferice) violent, aspru, năprasnic.
• (despre ritmul de mișcare sau de deplasare) care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit.
• (despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) intens, profund, tare.
• (adverbial; pop.) din cale-afară, peste măsură.
• grav.
• (arată calitatea, valoarea) de valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat.
• hotărâtor.
• uimitor, extraordinar, impresionant.
• grav, serios.
• cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit.
• ieșit din comun; deosebit.
• care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
• superior în ceea ce privește calitățile morale.
• deosebit, ales, distins.
• (despre ospețe, serbări) plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos.

Sinonime

• înalt

Antonime

• mic

Cuvinte derivate

• joimăriță
• mări
• măricel
• mărie
• mărime
• mărinimie
• mărinimos
• mărișor
• măroi
• măruț

Cuvinte compuse

• degetul mare, degetul cel mare
• literă mare
• casa mare
• fată mare
• postul mare, postul cel mare
• an mare
• ziua mare
• zi mare
• strada mare
• drum mare, drumul mare
• socru mare
• soacră mare, soacra cea mare
• mai-mare
• mare ținută

Expresii

• A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție
• Să crești mare! = formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc
• Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni
• (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază
• A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat
• A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
• (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.)
• Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude
• Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)..
• Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.)
• Mare minune să (nu) ... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)..
• A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul
• (substantivat) A trage (sau a călca) mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși
• La mai mare, = urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post
• Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent
• Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos

Exemple

• Făină măcinată mare
• Deal mare.
• Păr mare.
• Vas mare.
• Apă mare.
• Ger mare.
• Greșeală mare.
• Mare cinste.

Substantiv

• nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; (p.ext.) ocean.
• (fig.) suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
• (fig.) mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

Expresii

• Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul
• A vântura mări și țări = a călători mult
• A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
• Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe