Substantiv

• parte laterală, margine a unui obiect.
• (spec.) fiecare dintre cele două părți laterale ale corpului unei ființe, în dreptul coastelor.
• parte, sens, direcție.
• (înv. și pop.) bucată, zonă de la marginea unei întinderi de pământ, a unui ținut.
• aspect sub care se poate prezenta sau sub care poate fi analizat un lucru.
• (geom.) fiecare dintre semidreptele care formează un unghi sau dintre liniile care mărginesc un poligon.

Cuvinte derivate

• delătura
• lătunoaie
• lăturalnic
• lăturaș
• lăturiș

Expresii

• A (nu) se da în lături = a (nu) ezita să facă sau să spună ceva
• A bate laturile = a umbla fugar

Substantiv

• linie de intersecție a două fețe ale unui corp geometric.
• margine, dungă a unui lucru, a unei suprafețe.
• marginea din afară, porțiune laterală a unor obiecte.
• marginea palmei dinspre degetul cel mic.
• partea opusă tăișului unor unelte de tăiat.
• partea cea mai înaltă, ascuțită și prelungită, a unui munte, a unui deal, a unei stânci; creastă, coamă, culme; (p.ext.) coastă a unui munte sau a unui deal; pantă, povârniș.

Cuvinte derivate

• muchier

Expresii

• Bătuți pe muchie = (despre o sumă de bani) din care nu lipsește nimic, care este întreagă, exactă
• (Ca sau cât) (de) o muchie de cuțit = foarte îngust, foarte subțire; foarte puțin
• Pe muchie de cuțit = într-o situație critică, în primejdie