Substantiv

• persoană care predă un obiect de studiu într-o instituție de învățământ superior.
• persoană cu grad didactic universitar aflat între cel de asistent și cel de conferențiar.

Substantiv

• persoană cu o pregătire specială într-un anumit domeniu de activitate și care predă o materie de învățământ (în școală).
• (impr.) învățător.
• (p. gener.) persoană care îndrumă, educă, învață pe cineva.

Sinonime

• 1: dascăl, (livr.) magistru, (fam.) prof, (peior.) belfer

Cuvinte derivate

• profesiune
• profesoară
• profesoral
• profesoraș
• profesorat
• profesoresc
• profesorie
• profesură

Cuvinte compuse

• Profesor universitar = cel mai înalt grad didactic în învățământul superior, titularul unei catedre.

Exemple

• În liceu am avut un profesor de istorie minunat.