Substantiv

• faptul de a (se) lega.
• strângere cu ajutorul unei legături a unor lucruri pentru a le împiedica să se desfacă.
• broșare, cartonare a unei cărți.
• rodire.

Substantiv

• dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o moștenire, un bun etc.
• (concr.) bun lăsat cuiva prin dispoziție testamentară.

Substantiv

• trimis al senatului, al împăratului etc. într-o provincie a Imperiului roman.
• reprezentant diplomatic al unui papă.

Adjectiv

• (despre oameni) zdravăn, vânjos, voinic.
• (despre sosuri, dulcețuri etc.) îngroșat, devenit consistent.

Adverb

• în mod coerent, cu înțeles logic.

Substantiv

• act juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi împlinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea averii sale.

Cuvinte compuse

• testament olograf
• testament autentic
• Vechiul Testament
• Noul Testament