Substantiv

• știință a demonstrației, al cărei obiect este stabilirea condițiilor corectitudinii gândirii, a formelor și a legilor generale ale raționării corecte.
• gândire justă, raționament corect, consecvent și temeinic.
• fel de a gândi al cuiva.
• cerință firească, temei rațional, rațiune.

Cuvinte derivate

• logicește

Cuvinte compuse

• logică generală
• logică matematică, logică simbolică
• logică dialectică
• circuit logic
• diagramă logică, schemă logică

Substantiv

• facultatea omului de a cunoaște, de a gândi logic, de a înțelege sensul și legătura fenomenelor; (p.ext.) judecată, minte.
• treapta a doua a cunoașterii, caracterizată prin faptul că operează cu noțiuni, judecăți și raționamente.
• temei, motiv, justificare.
• (mat.) rație.

Cuvinte derivate

• raționa

Cuvinte compuse

• rațiune de stat

Expresii

• Rațiunea de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică, motivează existența (unui lucru)