Substantiv- (zool.) (Canis lupus) mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă.
- (fig.) om hrăpăreț și crud.
- (tehn.) buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor.
Sinonime- 1: (zool.) lup cenușiu, (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc
Cuvinte derivate- lupan
- lupare
- lupariță
- lupărie
- lupei
- lupesc
- lupește
- lupiu
- lupoaică
- lupoaie
- lupoi
- lupon
Cuvinte compuse- barba-lupului
- beșina-lupului
- cireașa-lupului
- coada-lupului
- colțul-lupului
- gura-lupului
- gură-de-lup
- iarba-lupului
- laba-lupului
- lup alsacian
- lup amestecător
- lup bătător
- lup destrămător
- lup-de-mare
- lup marsupial
- lupul-albinelor
- lupul-bălții
- lupul-preriilor
- lupul-vrăbiilor
- mărul-lupului
- ochiul-lupului
- pește-lup
- pușca-lupului
- piperul-lupului
- spinarea-lupului
- strugurul-lupului
- talpa-lupului
- turta-lupului
Cuvinte apropiate- lic-, lico-
- licantropie
- licaon
- licopodiu
- luperc
- lupin
- lupom
- lupus
Expresii- A avea urechi de lup = a auzi bine
- A da oile în paza lupului = lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor
- A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț
- A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă
- A înghiți (sau a mânca) ca (sau câf) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie
- A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea
- A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut
- A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor
- A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune
- A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său
- Foame de lup = foame mare și puternică
- Iarna n-au mâncat-o lupii = încă nu s-a terminat iarna
- Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată
- Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii = se spune despre un om șiret, rău și prefăcut
- Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele nu se uită (ușor)
- Și lupul sătul și oaia întreagă = se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict
- Vorbești de lup și lupul la ușă = se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare
| Substantiv- (zool.) (Vulpes vulpes) mamifer carnivor sălbatic (de mărimea unui câine) cu blana roșcată, cu coada lungă și stufoasă, cu urechile ascuțite și cu botul îngust.
- (p.restr.) blana acestui animal.
- (fig.) persoană vicleană, șireată.
- (reg.) dar în bani sau în vin pe care, după datina de la nunți, mirele, dacă este din alt sat, este obligat să-l dea flăcăilor din satul miresei.
- (bot.) soi de strugure cu ciorchinele lung, cu boabele rare, dulci, de culoare roșiatică.
- (constr.) ferestruică în acoperișul caselor țărănești, prin care iese fumul din pod.
Cuvinte derivate- vulpan
- vulpenie
- vulpesc
- vulpește
- vulpișoară
- vulpiță
- vulpoaică
- vulpoi
- vulpăresc
- vulpărie
Cuvinte compuse- boaba-vulpii
- coada-vulpii
- poama-vulpii
- vulpe argintie
- vulpe-de-mare
- vulpe polară
- vulpe zburătoare
- vulpea-deșertului
Expresii- A avea ochi de vulpe = a avea căutătura vicleană
- A tocmi vulpea din pădure = a negocia un lucru pe care nu-l ai (la îndemână)
|
Comentarii: