Substantiv

• vițel înțărcat, a cărui limită de vârstă variază, după regiuni, între câteva luni și doi ani.

Substantiv

• (bot.) (Vitis) (adesea determinat prin „de-vie”) nume dat mai multor plante perene cu rădăcina puternică, cu tulpina lipsită de susținere proprie, din care ies mlădițe cu cârcei agățători, cu frunze mari, crestate adânc și cu fructele în formă de ciorchine, care se cultivă într-un număr mare de soiuri și de varietăți; vie.
• (bot.) fiecare dintre lăstarele lungi și flexibile ale viței; (p.gener.) curpen, vrej.
• (pop.) șuviță de păr.
• (spec.) fiecare dintre firele, șuvițele etc., din care se confecționează, prin împletire sau răsucire, un obiect.
• (mar.) parâmă de sârmă.
• (fig.) descendent, urmaș, vlăstar; (p.ext.) neam; soi, fel.

Sinonime

• 1: (bot.) vie, viță-de-vie
• 2: (bot.) coardă, curpen, vrej

Cuvinte derivate

• vițos

Cuvinte compuse

• vița-corcilor
• vița-evreilor
• viță-albă
• viță-de-Canada, viță sălbatică
• viță-neagră
• viță-puturoasă

Cuvinte apropiate

• hortiviticultură
• pomiviticol
• vinifer
• vitacee
• viticol
• viticotecă
• viticultor
• viticultură, vinicultură

Exemple

• Frunză de viță; plantează viță.
• Butucul de vie are mai multe vițe.