Substantiv

• persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
• persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
• persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct.
• persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
• fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
• probă de referință folosită la experiențele de laborator.

Cuvinte derivate

• martoră

Cuvinte compuse

• martor de eroziune

Expresii

• Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul!
• A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel

Adjectiv

• (adesea substantivat) care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic.