Substantiv

• stare de tristețe, de deprimare, amestecată cu visare și cu dorința de izolare; p. gener. tristețe (ușoară).
• stare patologică care se manifestă printr-o continuă depresiune, prin tristețe morbidă, prin apatie, delir, halucinații, anxietate și obsesia sinuciderii.

Sinonime

• 1: tristețe, (englezism) spleen
• 2: duioșie

Cuvinte derivate

• melancolic
• melancolism

Exemple

• Melancolia cuiva.
• O melancolie de neînvins pentru vremurile copilăriei.

Substantiv

• sentiment de melancolie, produs de dorința de a revedea pe cineva sau ceva drag; dor; alean.
• dor de depărtări, de necunoscut.