Substantiv

• fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a încetării funcției ovariene.

Substantiv

• greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară.
• apăsare, greutate.
• (fig.) povară, balast.
• legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele.
• obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală).
• misiune.
• (articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) calitate, slujbă, rol.
• starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate.
• mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic.
• putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.

Cuvinte derivate

• suprasarcină
• sărciner
• însărcina

Cuvinte compuse

• sarcină electrică

Expresii

• A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva
• A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva)