Substantiv

• hemoragie fiziologică din mucoasa uterină, care apare la femeia adultă în mod regulat și periodic, începând din epoca pubertății, cu întreruperi temporare în perioadele de sarcină și de alăptare, și până la menopauză, când dispare definitiv; soroc, regulă, period.

Substantiv

• greutate, încărcătură pe care o duce un om sau un animal; povară.
• apăsare, greutate.
• (fig.) povară, balast.
• legătură (de lemne, de fân, de paie) care poate fi dusă în spinare sau cu brațele.
• obligație, îndatorire, răspundere (materială sau morală).
• misiune.
• (articulat, urmat de determinări introduse prin prep. „de”) calitate, slujbă, rol.
• starea femeii gravide; perioadă cât o femeie este gravidă; graviditate.
• mărime fizică care produce o stare de solicitare mecanică într-un corp solid deformabil sau într-un sistem fizic.
• putere activă dată sau luată de un sistem tehnic generator, transmițător sau transformator de energie.

Cuvinte derivate

• suprasarcină
• sărciner
• însărcina

Cuvinte compuse

• sarcină electrică

Expresii

• A da pe cineva în sarcina cuiva = a da pe cineva în grija cuiva
• A pune (ceva) în sarcina cuiva = a face (pe cineva) vinovat sau răspunzător (de ceva)