Substantiv

• fiecare dintre liniile imaginare care rezultă din intersecția suprafeței Pământului cu semiplanul sprijinit pe axa geografică, constituind liniile de reper pentru măsurarea longitudinii geografice.
• (mat.) curbă a unei suprafețe de rotație cu un plan care trece prin axa ei de rotație.

Cuvinte compuse

• meridian de origine, primul meridian, meridianul zero
• meridian magnetic
• meridian ceresc
• meridianul locului

Adjectiv

• referitor la un meridian, care trece printr-un meridian.

Substantiv

• comparare a două ființe, a două opere, fenomene etc. (pentru a stabili asemănările și deosebirile dintre ele); paralelism.
• (lit.) variantă a portretului, care constă în prezentarea simultană a două personaje și în compararea lor în scopul stabilirii trăsăturilor specifice fiecărui personaj.
• fiecare dintre cercurile imaginare care unesc punctele cu aceeași latitudine de pe suprafața Pământului și care rezultă din intersectarea suprafeței Pământului cu un plan paralel cu planul ecuatorial.
• (la pl.) aparat de gimnastică format din două bare orizontale și paralele așezate (la înălțimi diferite sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele două bare ale acestui aparat.
• (geom.) linie sau suprafață situată în toată întinderea ei la egală distanță de altă linie sau suprafață cu care nu se întretaie oricât de mult s-ar prelungi.