Substantiv

• profesiune sau îndeletnicire bazată pe un complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și prin practică, care permit celui care le posedă să execute anumite operații de transformare și de prelucrare a obiectelor muncii sau să presteze anumite servicii; îndeletnicirea meseriașului; calificarea profesională a meseriașului; meșteșug, meșterie.
• (p.gener.) profesiune (de orice fel).
• ocupație; preocupare.

Cuvinte derivate

• meseriaș

Cuvinte compuse

• școală de meserii

Substantiv

• (luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire.
• (jur.) luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți.
• îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare.
• profesiune, slujbă, post.