Substantiv

• fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei.
• cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej.
• frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă.
• element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
• idee de bază într-o operă literară.

Substantiv

• semn, obiect, imagine etc. care reprezintă indirect (în mod convențional sau în virtutea unei corespondențe analogice) un obiect, o ființă, o noțiune, o idee, o însușire, un sentiment etc.
• (în literatură și artă) procedeu expresiv prin care se sugerează o idee sau o stare sufletească și care înlocuiește o serie de reprezentări.
• (spec.) semn convențional sau grup de semne convenționale folosit în știință și tehnică și care reprezintă sume, cantități, operații, fenomene, formule etc.

Cuvinte derivate

• simbolistică

Cuvinte compuse

• simbol matematic
• simbol chimic
• simbolul credinței