Substantiv

• fenomen care provoacă sau care determină apariția efectului; pricină; cauză; temei.
• cauză aparentă invocată de o persoană pentru a ascunde adevăratul scop al unei acțiuni; pretext; prilej.
• frază sau pasaj care formează desenul melodic sau ritmic al unei compoziții muzicale; temă.
• element decorativ sau arhitectural într-o pictură sau sculptură.
• idee de bază într-o operă literară.

Substantiv

• idee principală care este dezvoltată într-o operă, într-o expunere; subiect; aspect al realității care se reflectă într-o operă artistică.
• motiv melodic dintr-o piesă muzicală.
• exercițiu scris dat școlarilor, studenților etc. pentru aplicarea cunoștințelor dobândite.
• (lingv.) grupare de elemente din structura unui cuvânt, constituită din rădăcină, urmată de o vocală tematică și adesea de unul sau mai multe sufixe (gramaticale sau lexicale) ori precedată de prefixe și caracterizată prin faptul că este comună formelor unuia și aceluiași cuvânt.

Cuvinte derivate

• subtemă
• supratemă

Cuvinte compuse

• temă cu variațiuni