Substantiv

• totalitate a motivelor care determină o acțiune sau un anumit mod de comportare.

Substantiv

• funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor.
• trăsătură de caracter manifestată prin decizie fermă și perseverență în învingerea piedicilor, greutăților, încurcăturilor de orice fel.
• ceea ce hotărăște cineva.
• învoire, consimțământ, permisiune.
• intenție, scop, țel, țintă.
• dorință, poftă, chef.

Sinonime

• 1: încuviințare
• 2: putere
• 3: hotărâre, decizie, voie, vrere
• 4: consimțământ
• 5: intenție
• 6: poftă

Cuvinte derivate

• voi
• voie
• voire
• voit
• voitor
• volitiv
• volițional

Cuvinte apropiate

• nevoi
• nevoie
• nevoire
• nevoit

Expresii

• Voința cea de pe urmă (sau ultima voință) = dorința unei persoane care se află pe patul de moarte
• Rea-voință = atitudine răuvoitoare

Exemple

• A avea voință.
• Lipsă de voință.
• Prin voința părților.
• A îndeplini voința cuiva.