Substantiv

• comunitate stabilă de oameni, istoricește constituită ca stat, apărută pe baza unității de limbă, de teritoriu, de viață economică și de factură psihică, care se manifestă în particularități specifice ale culturii naționale și în conștiința originii și a sorții comune.

Substantiv

• teritoriul și populația asupra cărora își exercită autoritatea această organizație; țară.
• (la pl., în evul mediu). denumire a organelor reprezentative din anumite țări.

Sinonime

• țară

Cuvinte derivate

• gostat
• stas
• stătuleț

Cuvinte compuse

• om de stat, bărbat de stat
• stat major

Substantiv

• listă, tabel.

Cuvinte compuse

• stat de plată
• stat de funcții
• stat personal

Substantiv

• faptul de a sta.
• ședere, rămânere, zăbovire.
• înălțime a corpului omenesc, statură; (p.ext.) înfățișare.
• trup, corp omenesc.

Cuvinte derivate

• statornic

Cuvinte compuse

• un stat de om