Substantiv

• ceea ce se cere, se impune să se facă; trebuință, necesitate, cerință; (spec.) chestiune, situație, afacere a cărei rezolvare are caracter urgent, presant.
• (înv.; la pl.) treburi, afaceri.
• stare de sărăcie, de lipsă, de mizerie în care se află cineva; stare de jena financiară.
• (pop.) epitet dat unui om sărac, neajutorat sau care nu știe să se descurce; sărăcie.
• ceea ce provoacă cuiva o suferință materială sau morală, un necaz, o nenorocire; (la pl.) greutăți, încercări, vicisitudini pe care le are de suportat cineva.
• primejdie, pericol.
• (înv.) constrângere.
• (pop.) lucru, fapt ieșit din comun, care miră, uimește; ciudățenie, minunăție; drăcovenie, drăcie.
• (fam., art.; în exclamații și imprecații) dracul, naiba.

Cuvinte derivate

• anevoie
• nevoi
• nevoiaș

Expresii

• De voie, de nevoie = vrând-nevrând, silit
• A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a (-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva)
• A avea (sau a fi) nevoie să... = a considera sau a fi necesar să..
• A-și face nevoile = a defeca (și a urina)
• (pop. și fam.) Zor-nevoie = cu orice preț, neapărat
• A-și căuta de nevoi = a se îngriji de propriile sale interese și obligații, fără a se amesteca în lucruri care nu-i privesc; a-și vedea de treabă
• A ieși (sau a scăpa) din nevoie sau a scăpa (ori a se ridica) deasupra nevoii = a scăpa de griji, de necazuri, de sărăcie
• A fi mâncat de nevoi = a suferi multe necazuri, lipsuri
• (pop.) A fi de nevoie sau a face cuiva nevoie = a pricinui cuiva necazuri
• La (vreme de) nevoie = în împrejurări grele; la necaz
• În nevoie (de ceva) = lipsit (de ceva); în lipsă, în suferință
• Cu vai-nevoie = cu mare greutate

Substantiv

• chestiune care prezintă aspecte neclare, discutabile, care necesită o lămurire, o precizare, care se pretează la discuții.
• chestiune importantă care constituie o sarcină, o preocupare (majoră) și care cere o soluționare (imediată).
• chestiune care intră în sfera preocupărilor, a cercetărilor cuiva; obiect principal al preocupărilor cuiva; temă, materie.
• (mat.) chestiune în care, fiind date anumite ipoteze, se cere rezolvarea, prin calcule sau prin raționamente, a unor date.
• dificultate care trebuie rezolvată pentru a obține un anumit rezultat; greutate, impas.
• lucru greu de înțeles, greu de rezolvat sau de explicat; mister, enigmă.

Cuvinte derivate

• problemist
• problemuță
• pseudoproblemă
• supraproblemă